Literatura pentru copii

Petre Crăciun (n. 29 august 1962, Giurgiu) este un scriitor de literatură pentru copii, jurnalist, autor de filme documentare și realizator al mai multor emisiuni de televiziune. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Literatură pentru Copii și Tineret, director al portalului Literatură Copii și al site-ului Identitate Românească.

A semnat 15 volume, printre care cinci pentru copii: Floarea înțelepciunii și iarba puterii (Editura Timpolis, 2002, basme), Taina ghemului de ață (Editura ZORIO, 2011, versuri pentru copii), Cândva mă chema Codiță (Editura ZORIO, 2012, povestire pentru copii), Cruciada pisicilor (versuri pentru copii, Editura ZORIO, 2013), Basme (Editura ZORIO, 2013). Este prezent în antologii precum: Poveștile de la bojdeucă (Editura Junimea, 1997, volum colectiv de povești) sau Povești, povestiri, basme și legende (Editura Arlequin, 2011).

Literatura pentru copii și elefanții care îmbracă haina furnicii

Unii dintre scriitorii care ajung, la un moment dat, să cocheteze cu ideea literaturii pentru copii uită, nu de puține ori, ceea ce este mai important: pentru cine scriu? Așa se face că apar pe piață cărți în care copilul este doar invocat, personajul principal fiind chiar el, adultul, care vrea să-și recapete/recupereze copilăria și pe care o descoperă, uneori, atunci când acesta devine părinte. Scriitorul adult scrie pentru el, în amintirea frumoșilor ani ai copilăriei. Scrie pentru a se reconecta la o lume pierdută, caldă, ascunsă undeva în trecut. Folosește un limbaj care îi este total străin copilului adevărat, sunt expuse stări, trăiri, sentimente pe care cel mic nu le încearcă niciodată.

Copilul, de când este lumea, are altă treabă, aceea de a-și consuma cu pasiune, cu puritate, cu naivitate cei mai frumoși ani ai vieții. El nu teoretizează copilăria, nu o hiperbolizează, nu o invocă, așa cum fac scriitorii care se revendică acestei literaturi, ei o trăiesc pur și simplu, zi de zi, ceas de ceas, luptându-se cu părinții pentru a mai câștiga o oră de joacă. Un astfel de scriitor poate fi înțeles, cel mult, de un alt adult care are aceeași nostalgie a copilăriei, dar nicidecum de un copil ”practicant”.

Sunt două limbaje diferite, esențial diferite. Limbajul peltic, cum îl numesc Nicolae Manolescu și Alex Ștefănescu, al scriitorilor care schimonosesc limba română pentru a fi pe placul copiilor, nu are nimic comun cu cel adevărat, născut din trăirile vârstei de aur a celor mici. Dacă uităm, din start, pentru cine scriem, nu avem nicio șansă de a fi înțeleși și mai ales iubiți de copii. Am stat de vorbă despre acest lucru cu cei mici și mi-au spus că se uită cu amuzament, chiar cu compasiune la acești adulți care încearcă, hazliu, asemenea unor elefanți, să îmbrace hainele furnicii. Și acelea recroite după gusturile și înțelegerea celor mari. Dacă citești astfel de cărți capeți convingerea că sunt autori care nu-i cunosc pe copii, nu stau de vorbă cu ei, nu le înțeleg așteptările, nu le cunosc limbajul. Chiar dacă o fac, vorbesc mai mult ei, nu îl lasă pe cei mici să fie sinceri, să spună ce gândesc cu adevărat.

Așa se face că apar cărți ”pentru copii” în care copiii ghiduși, cu hăinuțele murdare de praf, lipsesc, dar apar, în schimb, copii mari, cu riduri, care schimonosesc cuvintele. Dacă vrem să avem succes atunci când scriem pentru copii trebuie să scriem pentru ei, pe înțelesul lor, nu pentru noi, pentru grupul de prieteni de pe Facebook, pentru criticii literari sau pentru reviste (dacă mai sunt și acelea…).

Nu noi trebuie să fim personajul principal (cu nostalgiile sau tristețile noastre), ci ei, așa cum sunt, cu puritatea lor. Pentru a ne aprecia ca scriitori, copiii trebuie să se regăsească în cărțile noastre sau să își regăsească acolo lumea care le este dragă, cu jucăriile, animăluțele, cu prietenii lor.

Cărțile scrise de adulți pentru astfel de copii MARI pot fi valoroase, nu asta discutăm aici, dar nu sunt cărți PENTRU copii. Literatura pentru copii are nevoie de o limpezire a domeniului, de o curățenie de primăvară, în urma căreia să nu mai amestecăm himerele noastre cu zânele pe care le visează Măriuca. Cineva mi-a spus că adulții sunt niște copii greșiți. Era un copil, firește. Nu acești ”copii greșiți” trebuie să fie miza literaturii pentru copii.

 

 

LUCRUL MANUAL- O LUME MAGICA

CAROLINE  BAHNA

La vȃrsta de 10 ani am avut plǎcerea de a ȋnvǎța multe feluri de lucru de manual : broderie,  punct de cruce, cusut la mȃnǎ și croșetat. Acum cȃțiva ani am auzit povești despre șezǎtorile care se fac ȋn satele romȃnești, o fericită îmbinare între muncă şi petrecere. M-au fascinat și m-am gȃndit  sǎ ȋmpletesc trecutul cu prezentul, sǎ deschid un atelier unde pot face șezǎtori și sǎ predau lucrul manual copiilor și tuturor pasionaților de handmade, celor cǎrora le place sǎ-și ȋnfrumusețeze  casa și viața.

Ȋn plus, prietenii vor prețui mult mai mult cadourile fǎcute de mȃnǎ pentru cǎ ele sunt unice, fǎcute special pentru ei, cu multǎ dragoste.

In noiembrie 2016 mi-am realizat visul și am deschis atelierul CraftRoom unde predau peste 10 feluri de lucru manual. Participanții la aceste cursuri vin din toate zonele Libanului, persoane care se aflǎ la primul contact cu lucrul manual și care ȋnvațǎ cu plǎcere de la primii pași ȋn acest domeniu pȃnǎ devin adevǎrați experți. Atelierele sunt ȋmparțite dupǎ vȃrstǎ: pentru copii de la7 pȃnǎ la 13ani și ateliere pentru adulți ȋncepȃnd de la vȃrsta de 13 ani ȋn sus. La 13 ani copii se dezvolta mult din punct de vedere fizic și social, au toate abilitǎțile necesare pentru a lucra ȋntr-un grup cu adulții.

Atelierul CraftRoom a ȋmplinit un an de la deschidere și mǎ bucur cǎ am schimbat viața multor persoane : unele dintre ele și-au deschis un magazin online, au fǎcut o meserie din ce au ȋnvǎțat, altele au ȋnvins stresul din viața de zi cu zi și mulți copii au preferat lucru manual ȋn locul tabletelor.

In plus de activitǎțile pe care le fac ȋn atelier, lucrez cu mai multe organizații non profit, cu persoane cu dizabilitǎți, predau ore de lucru manual la școala Saint Cœur Ain Najem și sunt prezentatoare o datǎ pe sǎptǎmȃnȃ pe canalul LBC la programul Bte7la El Hayet.

Lucrul manual are multe beneficii asupra corpului și psihicului nostru: are efecte similare cu meditația, reduce simptomele de anxietate, stres și deprimare,ȋmbunǎtǎțește funcțiile motorii fine. Activitǎțile creative, sau lucrul manual, pot fi de un real ajutor ȋn dezvoltarea copiilor, le dezvoltă potențialul creativ și îi stimulează să experimenteze. Culorile și, materialele cele mai variate îi ajută pe copii să înțeleagă concepte abstracte. Putem sǎ îi încurajăm să-și folosească imaginația și să descrie o poveste în jurul a ceea ce au creat.  Copiii ȋși vor canaliza energia și resursele într-o direcție constructivă.

Lucrul manual este o pasiune care am moștenit-o de la mama, care m-a ȋncurajat sǎ creez multe lucruri frumoase cu propriile mȃini și de la bunici. O pasiune care m-a ȋmbogǎțit ca om și o voi transmite mai departe fetelor mele.

Comunitatea romaneasca din Tunisia

NATALIA DOLGANIUC

Diaspora română din Tunisia are privilegiul şi onoarea de a-l avea ca Ambasador pe Domnul Dan Stoenescu, care odată cu venirea sa, a deschis larg uşile ambasadei atît copiilor şi părinților comunității române cît şi cetățenilor tunisieni. Inițiind proiectul « Şcoala de duminică », a dat copiilor oportunitatea de a-şi îmbunătăți cunoştințele de limba română, de a participa la activități educativ – creative şi de a-şi face prieteni noi.

Orele de limba română au loc în fiecare duminică, începînd cu 15 octombrie 2017, la sediul secției consulare, iar plăcerea şi bucuria  de a fi profesoara acestor copii minunați mi-a revenit mie, româncă  din Basarabia, Natalia Dolganiuc, absolventă a facultății de litere Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi mamă a doi copii frumoşi care aşteaptă cu nerăbdare ziua de duminică pentru a se întîlni cu prietenii lor dragi „de la ambasadă”.

Deşi şcoala e deschisă destul de recent, în afara orelor de limba română am reuşit să organizăm şi o excursie la grădina zoologică, am sărbătorit şi Halloween-ul unde mic şi mare s-au distrat, profitînd de o ambianță şi un decor minunat.

Şi acesta este doar începutul … cu bunăvoință şi dragoste de românesc, cu oameni ca domnul Ambasador Dan Stoenescu şi echipa sa, am încrederea că vom menține şi vom amplifica acest frumos proiect, de care să se poată bucura românii, departe de casă trupeşte, dar atît de  aproape sufleteşte.

 

Asociația Romania Levant – Asociația Romanilor din Liban

“In culturǎ nimic nu trebuie pierdut , totul trebuie transmis și reȃnoit “
Constantin Noica

Asociația Romȃnia Levant a fost ȋnființatǎ ȋn anul 2010 cu sprijinul Departamentului pentru Romȃnii de Pretutindeni și al Ambasadei Romȃniei ȋn Liban, avȃnd ca obiectiv pǎstrarea identitǎții de limbǎ și culturǎ romȃneascǎ, tradițiile și obiceiurile poporului nostru.

Scopul asociației este de a face cunoscutǎ Romȃnia prin valorile culturale, literaturǎ, artǎ, muzicǎ, tradiții și acționeazǎ pentru pǎstrarea identitǎții culturale și spirituale a comunitǎții romȃnești din Liban. Asociația organizeazǎ cursuri de limbǎ, culturǎ și civilizație romȃneascǎ, cursuri de dans popular și diverse evenimente culturale. Principiile valorice ale Asociației sunt :

• Promovarea limbii romȃne
• Promovarea valorilor tradiționale romȃnești
• Promovarea apropierii ȋntre toți romȃnii aflați in Liban
• Promovarea valorilor civice

Pentru a ne recunoaşte şi a nu uita că am fost şi că suntem români, pentru ca generaţiile care trǎiesc departe de țarǎ să cunoască rădăcinile poporului nostru şi evoluţia sa pe treptele istoriei, este de datoria noastră, sǎ insuflăm necondiţionat copiilor dragostea faţă de ţara, cultura, tradiţia şi limba noastră  precum și respectul pentru înaintaşii noştri.

Legǎtura cu pǎmȃntul nostru natal, cu identitatea noastrǎ ca popor o menținem doar pǎstrȃnd vii tradițiile populare, cȃntecul și dansul popular, ale cǎror origini se pierd ȋn negura timpului și pe care suntem datori sǎ le lǎsǎm moștenire copiilor noștri.

Organizarea cursurilor de dans popular este o modalitate de a lua contact cu portul, tradițiile și obiceiurile romȃnești.

Ȋndrǎgostitǎ de folclor, de tradiții și de activitǎți cultural-artistice, dna.Daniela Roșu, profesorul nostru de dans popular, sǎdește ȋn sufletele tuturor dragostea pentru dansurile romȃnești,

Ne ajutǎ sǎ descoperim magia dansului folcloric, acest univers plin de muzicǎ, armonie și voie bunǎ, pe care ȋl iubim și dorim sǎ ȋl salvǎm, transmițȃndu-l mai departe copiilor noștri.

La fiecare eveniment purtǎm cu bucurie și mândrie costumele tradiționale, promovǎm Romȃnia ȋn pași de dans și suntem rǎsplǎtiți cu vii aplauze, admirație și felicitǎri.

Dinamici, serioși și dedicați proiectelor pe care le au ȋn desfǎșurare cei ce fac parte din aceastǎ asociație vǎ invitǎ sǎ le fiți alǎturi și sǎ participați activ la proiectele lor.

Comunitatea romȃneascǎ din Liban este relativ micǎ și poate fi prezentatǎ  ȋn cȃteva cuvinte : generozitate, responsabilitate, implicare, motivare, familie.

Suntem o familie unitǎ care pǎstreazǎ zestrea culturalǎ romȃneascǎ pentru generațiile viitoare. Respectǎm țara de adopțiune, aici muncim și ne creștem copiii, dar am rǎmas romȃni și nu uitǎm satul romȃnesc, ulița copilǎriei, Carpații și Dunǎrea, doina și hora, Curtea de Argeș și albastrul pur de Voroneț, coloana infinitului și Rapsodia Romȃnǎ.

Suntem o comunitate conștientǎ de menirea sa, unde valorile și tradițiile romȃnești au devenit « acasǎ » chiar dacǎ Romȃnia se aflǎ la 2300 Km.de Liban.

Suntem o comunitate care formeazǎ o Romȃnie ȋn miniaturǎ ȋn acest spațiu geografic. Credem cǎ toate comunitǎțile romȃnești din diaspora au devenit mici Romȃnii care sunt legate profund de Romȃnia Mamǎ și care formeazǎ o Romȃnie Mare rǎspȃnditǎ pe tot globul, o Romȃnie spiritualǎ, unitǎ prin limbǎ, culturǎ, tradiții și obiceiuri pǎstrate.

 

 

COPIII DESENEAZA ROMANIA

Titlul proiectului: România – 100 rădăcini și o privire către viitor

 Activități principale în cadrul proiectului:

• Lansarea România – 100 rădăcini ca evenimentul online, concurs-tematic (pe platforma de socializare online )
• Concurs de desene, pentru copii
• Expoziții cu desenele, colajele, picturile etc. copiilor înscrisi în concurs
• Lansarea album coletiv, de arta vizuală cu 100 de lucrări ale copiilor înscriși în concurs ,, România – 100 rădăcini și o privire către viitor,,
• Premierea a celor mai bune 3 lucrări. Câștigătorii locurilor 1, 2 si 3 vor beneficia de recompensă financiară

Domeniile în care se încadrează proiectul: Domeniul cultural artictic, arte vizuale, identitate națională, publicație/album colectiv publicat și lansat la finalul proiectului

Numărul de participanți la proiect:  Nelimitat, de pe toate continentele populate

Argument, context și scop principal:  Una din cele mai puternice identități, atât la nivel individual cât și la nivel de grup sau comunitate, rămâne identitatea națională. În contextul în care România va aniversa în 2018, cel mai important moment din istoria țării, 100 de ani de la momentul Marii Uniri ce a adus cu el înființarea României Mari, proiectul dorește a avea ca principal scop cunoașterea, promovarea, păstrarea, convervarea și valorificarea identității naționale românești în rândul copiilor crescuți în diaspora, proveniți atât din familii în care ambii părinți aparțin naționalității române, cît și a copiilor ce provin din familii mixte, în care doar unul dintre părinți posedă naționalitatea română.

Rezumatul proiectului:  Titlul proiectului și proiectul e corelat și racordat la ideile de promovare, conservare și valorificare a identității naționale românesti, prin copiii românilor din diaspora (cu vârste cuprinse între 5 și 10 ani), crescuți și/sau născuți peste hotarele țării, în seva familiilor de români. Proiectul va include 5 etape cu activități specifice, desfășurate în perioada 26 octombrie 2017- 1 iunie 2018 în care noua generatie, copii carora le curge sânge romanesc prin vene, vor prezenta în imagini, prin desene, colaje, picturi, lucrări proprii Romania asa cum le-a fost prezentată în cadrul familiei și a comunității.    Selecția lucrărilor pentru realizarea albumului colectiv de artă vizuală va fi efectuată de un juriu format din coordonatorii de proiect dar și membrii entităților diplomatice și culturale dornice a se alătura proiectului.

Prezentarea proiectului:  Proiectul se adreseaza tututor copiilor de români din diaspora – răspândiți în Europa, America de Nord, America de Sud, Africa, Asia, Australia – cu vârste curpinse între 5 și 10 ani, crescuți și/sau născuți în afara granițelor României, dar exponenți ai neamului românesc prin prisma naționalității părinților lor, crescuți în spiritul culturii, tradițiilor și valorilor naționale românești. Grupului țintă (de care s-a făcut vorbire anterior) i se va lansa invitația de a se implica în proiect prin desene, colaje, picturi, lucrări care să surpindă elemente de identitate națională românească, ca expresie a caracterului național, raportate la limbă, culturp, obiceiurile, tradițiile, cutumele naționale specifice și alte elemente de identitate extinse la sufletul românesc și la realitățile etnice autohtone traduse prin ,,specific național,, (G. Ibraileanu), ,,spiritualitatea româneasca,, (Mircea Vulcanescu), ,,spirit românesc,, (Nae Ionescu), ,,românismul,, (C. Radulescu Motru), ,,spațiu mioritic,, (L.Blaga), ,,suflet românesc,, (N. Iorga), ,,echilibru românesc,, (D. Staniloaie), etc.

Desenele se vor posta pe pagina online a evenimentului (de facebook), de părinții copiilor, în timp real, în format foto -JPG – în următoarele condiții:

– Lucrarea/ desenul trebuie realizat de copilași între 5 și 10 ani

– Materialul trebuie să includă elemente de identitate națională

– Lucrarea va intra în concurs dacă va fi identificată, prin consemnarea de către unul dintre părintii copilului ce a realizat-o, a prenumelui copilului, vârta și orașul în care acesta locuiește. Informașia va fi poziționată în cadrul desenului în colțul din dreapta jos, după modelul (Mihai, 5 ani – Chicago)

Se vor organiza (în limita posibilităților de colaborare/implicare cu partenerii principali din comunitățile românești) expozitii cu lucrările copiilor participanți in concurs din comunitățile respective (Chicago – USA, Firențe- Italia, Syndey-Australia, Dubai-Asia etc…..).

Expozitiile se vor organiza în jurul datei de 24 ianuarie 2018 și se vor dori a fi evenimente ale acțiunilor culturale din 2018 prin care se va marca momentul aniversării a 100 de la constituirea României Mari.

In perioada 26 februarie-26mai, coordonatorii de proiect se vor ocupa de editarea, realizarea și publicarea albumului colectiv de artă vizuală ,, România – 100 rădăcini și o privire către viitor,, în care vor fi incluse 100 de lucrări, înscrise la concurs și selectate de juriul concursului. Albumul se va publica în 500 de exemplare, la editura Create Space din Statele Unite ale Americii.

Publicația va avea caracter aniversar în momentul lansării (1 iunie 2018), în cadrul evenimentelor culturale și de diplomație culturală organizate în diaspora cu prilejul aniversării a 100 de ani de la Unirea cea Mare.

Câte un exemplar al acestui album colectiv aniversar de artă vizuală va fi distribuit gratuit fiecărui copil din cei 100 înclusi în proiect și expediat copilului din America (prin servicii de curierat poștal) alături de o diplomă de participare din partea organizatorilor și partenerilor în proiect.

Proiectul se va finaliza în 1 iunie 2018, atunci cand se vor anunța cei 3 copii/participanți câștigători ai concursului de lucrări pe tema identității naționale. Câstigatorii vor primi:

– Pentru locul I – $300 si diplomǎ  specialǎ

– Pentru locul II – $200 si diplomǎ  specialǎ

– Pentru locul III – $100 si diplomǎ  specialǎ

Descrierea grupului tinta caruia i se adreseaza proiectul:  copii intre 5 si 12 ani din familii mixte sau 100% romanesti, care traiesc in diaspora, familiarizati (la nivelul lor de dezvoltare) cu elemente de identitate nationala a Romaniei.

Beneficiari directi si indirecti:  Copiii din cadrul scolilor de limba, cultura si civilizatie romana din diaspora, copiii din cadrul scolilor duminicale romanesti ce functioneaza pe langa bisericile romanesti din diaspora (fără discriminare religiosă), copiii ce fac parte din organizatii non-guvernamentale, cultural-artistice romanesti, fundatii, academii, grupuri, etc dar si familiile de romani din diaspora, parintii sau viitori parinti carora li se trage un semnal de alarma asupra importantei pastrarii, conservarii si valorificarii elementelor de identitate nationala pentru generatiile actuale si viitoare ale Romaniei, ale celor care au radacinile in Romania sau racordate la istoria Romaniei.

Durata proiectului: 26 Octombrie 2017-1 Iunie 2018

Parteneri implicati in proiect pot fi misiunile diplomatice ale Romaniei din orasele in care fac parte coordonatorii de proiect, asociatii romanesti din diaspora, societati culturale romanesti, biserici si scoli romanesti din diaspora, vocea mass mediei din diaspora etc.

Coordonatori de proiect:

– Europa – Iuniana Daniela Popescu, blogger, coordonator regional CNCRI Coordinamento Nazionale Cittadini Romeni in Italia – iunianadanielapopescu@gmail.com

– America de Sud si America de Nord – Alina Cumpan, poet, presedintele Authentic Society for Language and Romanian Culture – alinacumpan@yahoo.com 

– Australia – Daniel Ionița, scriitor, traducător, presendintele Australian-Romanian Academy for Culture

– Asia – Casiana Pascariu, profesor univeristar Maricopa Community Colleges si American Univeristy of Emirates, fondator Casiana Connection – casiana.connections@gmail.com

Proiectul se va desfășura sub patronajul Consulatului General al României la Chicago, prin susținerea Excelenței Sale, Consulul General Tiberiu Trifan.

Institutul ,,Eudoxiu Hurmuzachi,, pentru românii de pretutindeni susține demersul nostru, prin bunăvoința domnului director general Nicolae Brînzea.

Proiectul este susținut de umrătorii parteri media:

– UJRP Uniunea Jurnaliștilor Români de Pretutindeni

– Agenția de Presă ,,Diaspora azi,, APDA

– NARPA-North American Romanian Press Association.

Inițiator de proiect:   Alina Cumpan

A BUBBLE IN 4 QUARTERS

Lect. Ioana Crețu

“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași, Romania

 Almost 40 years ago, a university teacher with his head in the clouds and one with her feet on the ground gave birth to me, a university teacher with my head in the clouds and my feet on ground. I teach English to medical students in Iași, in NE Romania, just a few km away from the EU border. After my first, academic attempt at writing this left me unimpressed, I decided to just tell you about my bubble.

Mine comes in quarters, actually. The first ¼ was a childhood spent in early but genuine adulation of Ceaușescu. I was at the dentist when communism ended and I spent the next ¼ in adulation of the west. I followed that with ¼ restless exploration in all outward directions. The ¼ I am in now is rather pointing inwards. None of the previous 1/4s resemble each other but all are so… Romanian.  Who knew that I would be…

…wrapped up in the latest waterproof windstopper on top of the lightest breatheable fleece, on top of the warmest merino(-wool-is-back-and-soft-on-the-)skin layer  that are actually my fit and not second-hand male XXLs like back in the ‘90s

…falling in and then out of love with photographing the sights, the friends, the adventures, as I become saturated / “săturată” with image ubiquity and heavy DSLRs

…YouTube gardening heirloom tomatoes next to rare chillies next to exotic herbs next to historical roses bought online from all over the world

…working in a building which, instead of collapsing, now has a glass elevator and smartboards and an English lawn

…loving my job and my students at a time when students’ respect for educators and educators’ respect for students are both taking a hit (but I don’t know, I wouldn’t know)

…settling into my bubble that is my own sense of identity and place only 5 km away from my home town, in a house of my own design – a city girl with dirty nails.

To be continued.

 

Comunitatea romaneasca din Maroc

Romania-Maroc…2012-2017….5 ani, nenumarate drumuri intre cele doua tari,schimbari,contraste, similitudini, emotii,descoperiri,pe scurt,o alta lume !Si intre toate,un sentiment deja cunoscut,cel de acasa, de Romania,o Romanie in Maroc…asa mi-a venit ideea crearii a  ceea ce astazi este Asociatia Marocano-Romana de Parteneriat-AMRP.

Cine suntem noi ?

O  asociatie despre care am aflat cu stupoare de la jurnalistii Radio Romania International ca este cea mai tanara din  diaspora, insa, in pofida acestui aspect,cei mai multi dintre membri sunt cu vechime in peisajul marocan. Fosti studenti in Romania,profesionisti in diferite domenii de activitate,dar si participanti activi la evenimentele organizate in ultimul an, toti au  raspuns afirmativ la initiativa infiintarii acestei asociatii,demult asteptata.

Membrii AMRP sunt motivati de dorinta unei unitati,de apartenanta la acest nucleu romanesc din Maroc,de afirmarea noastra ca si comunitat straina in planul local.

Posibilitatea instituirii unui organism oficial,recunoscut de catre autoritatile locale,dar si de cele din Romania,sprijiniti de Ambasada Romaniei la Rabat si de Presedintele onofrific AMRP,Excelenta Sa dna.Ambasador Daniela Brandusa Bazavan reprezinta un factor important  pentru noi. Dar pe langa toare acestea,ar mai fi ceva :dorul de Romania si nostalgia timpurilor petrecute acolo.Sarbatorile,cultura si traditiile  romanesti,momente comune de bucurie,sentimentul de acasa,apreciat de noi,ca romani,dar si de membrii marocani ce au cunoscut indeaproape traiul romanesc.

De ce AMRP ?

Am  cautat o buna perioada  o denumire care sa caracterizeze  asociatia,atat ca obiective si valori cat si ca filozofie partajata a membrilor.Nu am dorit o denumire rigida,caci sentimentul de prietenie este omniprezent.Nu am cautat un cuvant « atragator » caci obiectivul nostru este crearea  unui  grup omogen si sustinerea calitatii in proiectele derulate. Am pus pe hartie diverse denumiri si am cautat sa dam o definitie simpla a ceea ce suntem si ce ne propunem sa reprezentam,iar din defintia aceasta a rezultat un singur cuvant :PARTENER. Alegerea a  vost votata unanim,caci asa se intampla cu toate ideile pe care le dezbatem.  Cuvantul ales inglobeaza prietenia dintre membrii,transaprenta si profesionalismul cu care desfasuram  actiunile de orice natura,increderea unii in  ceilalti si continuitatea relatiilor stranse intre comunitatea romaneasca si cea locala.

Asadar ,AMRP este o echipa, o familie si un cadru in  care scriem  noi file dintr-o poveste de viata comuna.

AMRP  este azi o lista lunga de proiecte,lista ce  va continua vizilbil sub umbrela unui parteneirat necesar si mult asteptat

Ce reprezinta logoul ?

Fiind de profesie om de marketing,inteleg  perfect importanta  vizualului.Crearea unei identitati care sa ne permita vizibilitatea si in mediul online era  deci esentiala.Pana la momentul crearii  paginii oficiale AMRP nu exita un spatiu virtual concret si activ care sa reprezinte cele doua comunitati. Am gandit logoul ca ceva simplu,dar definitoriu,cu elemente culturale comune,dar si cu  un mesaj puternic.Astfel am avut ideea de a  folosi Coloana Infinitului-sculptura  lui  Brancusi celebra in lume care defineste filozofia populara romaneasca.Lipsea elementul marocan,o noua provocare, caci avem in  comun aceasta bogatie a « savoir-faire »-ului autentic traditional.Fiind mereu impresionata de complexitatea  artei geometrice islamice,de precizia si interesectarea formelor,am ales un motiv zellige,vizibil in  interiorul literei P.

Rezultatul a fost apreciat si a devenit in scurt timp o marca  vizuala recunoscuta  a comunitatii romanesti in Maroc si in Romania.

Proiecte si planuri viitoare

Poate nu intamplator asociatia a luat fiinta chiar in anul aniversar de 55 de ani de relatii diplomatice intre Romania si Regatul Marocului si inr-o  perioada cand si in Romania s-a constituit MRP,un Minister ce asigura azi un sprijin real in derluarea diverselor proiecte ale diasporei.

Acest aspect este unul incurajator pentru noi si ne  motiveaza in a putea sustine diverse proiecte cu scopul de a ne afirma ca si identitate culturala.Un astfel de proiect va avea loc in Maroc in 2018 cu ocazia sarbatoririi Centenarului si va reuniuni pentru prima  data  sub forma unui parteneirat autentic  elemente definitorii ale celor doua culturi.

Si pentru ca Parteneriatul este cuvantul ce ne defineste,un  alt sustinator de nadejde din Romania este asociatia omoloaga de la Bucuresti,Asociatia Romano-Marocana de Cooperare,aspect ce asigura o punte de legatura stabila in ambele sensuri.

Obiectivele  AMRP avand mai multe axe,putem afirma ca scopul nostru global este sa putem oferi sprijin oricui ni-l solicita,iar AMRP sa devina in scurt timp un camin a carei poarta este deschisa pentru oricine va  bate,cetatean roman din diaspora Marocana,simplu  vizitator al Maroculi,tineri marocani ce doresc sa mearga in Romania  si  prieteni  romani  si marocani ce doresc sa imparta momente frumoase.

Asadar AMRP uneste,reuneste,sustine si promoveaza,intr-un cuvant este un PARTENER pentru actualii si viitorii membri si pentru orice proiect de legatura intre cele doua tari prietene  de peste 55 de ani.

 

KASSEM KAOUK

– Communications Director, Arab Council for the Social Sciences

I was born and brought up in a small yet warm family. My childhood was somehow bumpy with lots of travel due to the unfortunate civil war in Lebanon, however, this was an opportunity for me to get exposed to the World at a very young age, to different cultures and different potential. This exposure deepened in me the sense of care for others and the interest in communicating with people and contributing to solving their problems, whenever possible.

I strongly believe that the main feature of this century is constant change; this developed in me awareness about the importance of continuous learning, self-development, embracing change and respecting cultural differences. My work with international organization deepened this sense in me.

I am currently pursuing a Doctorate of Business Administration degree at Edinburgh Business School in the U.K. Although I was good at studies throughout my academic life, space, hi-tech, travel, languages etc., interested me the most as I am more inclined towards understanding the concepts rather than just memorizing them.

My work in communications and public relations offers me immense satisfaction and great pleasure. Dealing with different human characters taught me how to deal with tricky situations in life. I believe that working hard to pursue your goals and keeping a positive attitude are the qualities that help you when you are required to maintain a level-head in times of success and failure.

Being born in Romania, and raised in Lebanon has shaped my personality and my life goals. I feel like I have roots in two countries, both of which I call home, and both of which are dear to me.  My Romanian and Lebanese heritage allows me to see the world from multiple lenses, to find value in the opinions of others, and to find the best in those I interact with. But being a dual national is not only about me.  As the proud father of a baby daughter, I hope to pass on these same values to her, by regularly exposing her to Romanian culture and values, by regularly traveling with her to Romania to meet that side of her family, and by teaching her Romanian at home (with help from my mother, of course).  Being a dual national is not just about how many passports you have, it’s about an outlook on the world.

Dr Riam Kanso

Riam was born in Bucharest, Romania to a Romanian mother and a Lebanese father. At the age of 1, the family moved to Beirut and established their life there.

Growing up with parents who were a surgeon and a mathematician, it was no surprise that she opted for the scientific path in High School. She consistently ranked top of the class, but despite excelling at Maths and Physics, her favourite subjects were Psychology and Philosophy.

When the time came to attend University, the American University of Beirut was on the cards as it was one of the leading institutions in the region. The SAT exams were compulsory to have a place in the university.  Riam scored in the top 1% in the Middle East, which made her the 1^st place winner of the Merit Scholarship, allowing her to study for the degree of her choice free of charge.

Riam started as an Architecture student but soon changed to a degree in Psychology. To keep her parents from worrying about her future, she also studied for a degree in Physics/Electronics. She adored the subjects and was encouraged by her Professors to apply to graduate schools abroad. At that time, she developed a fascination with Neuroscience, as it offered a chance to understand the human mind with scientific vigour. She decided to pursue Neuroscience for her graduate degree.

Riam has always had a special place in her heart for England. She had always been fascinated with British culture, film, music, and comedy. Therefore, she was very happy when she was accepted to Oxford University to study for a Masters in Neuroscience.

Riam moved to Oxford on September 27, 2008. Towards the end of 2008, she won the Clarendon Scholarship to continue studying for a PHD in Oxford, with all expenses paid. Riam worked on a Neuroscience thesis that examined the effect of social factors on the brain.

She enjoyed her years as a student in Oxford, attending many concerts all over the country and visiting most European cities. She still went back to both Beirut and Romania every year to see her family, so there was a lot of travel involved. In the middle of her PHD, she was an intern at the Royal Society, working on a project looking at Neuroscience and Security. The internship was in London, which convinced her that she should move there at all costs after her degree.

Riam finished her PhD in less than three years, and started working at University College London in 2012. Now in 2017, she has accumulated about 5 years of work experience, at the interface of academia and industry. Throughout her career, she has worked on building links between the academic world and the world of industry. She is also actively involved in the world of entrepreneurship, having started two companies, and helping others start and accelerate their own.

She is currently a co-founder of a successful company called Crowdhelix, which she started with four colleagues. It is a platform that connects academics and companies for collaborations on innovative projects. She is also a course supervisor at Cambridge Judge Business School, and continues to be a Business Manager at University College London.

Riam currently lives in London with her husband Nathan, whom she has shown the beauties of both her homelands and cultures. She keeps strong ties to her Lebanese and Romanian families, and has a network of both Lebanese and Romanian friends in Britain.

Darul vindecării

ANA ARMANU – psiholog

Tu crezi în vindecare?  În puterea unui corp de a se regenera? În capacitatea oamenilor de a transforma o relație deteriorată într-una hrănitoare pentru fiecare? Crezi că oamenii pot lua viața de la capăt? Felul tău de a trăi permite concretizarea acestei posibilități în viața ta? Într-o lume care a dezvoltat o adevărată industrie pornind de la patologizarea vieții, eu sunt cu cei care cred mai mult în vindecare decât în boală. Să crezi cu tărie în gândul că sămânța binelui înflorește într-un sol bine pregătit, ori uneori la întâmplare, iată un fel de a fi naiv și curajos deopotrivă. Fascinația mea pentru actul vindecării este susținută de diversitatea acestui proces și de suma întâlnirilor avute cu oameni care și-au propus să trăiască această stare.

În rolul de psihoterapeut am descoperit că ipostaza de om vindecat este una la care oamenii se raportează diferit. Pentru unii dintre noi, vindecarea poate fi înspăimântătoare. După ce ai trăit o vreme sau chiar o bună parte din viață în rolul omului slăbit, al celui neputincios, ideea că este posibilă trecerea către validitate , încântă și descurajează.

Dacă e să vorbim cinstit, starea de boală este esențială pentru definirea vindecării. Este fascinant cum fiecare dintre noi simte, măcar o  dată în viață, dorința de a se ridica dintr-o durere somatică sau sufletească. Sub umbrela protectoare a relației terapeutice, am observat că oamenii simt o ezitare clară în clipa în care află o soluție care le poate dezintegra durerile. În fața ”pastilei fermecate”, în fața ”leacului tuturor leacurilor”, păstrăm un moment de tăcere în care se caută răspunsuri pentru întrebări precum:

”Eu chiar vreau să mă vindec? Ce înseamnă asta de fapt? ”

”Și după ce mă împac cu trecutul meu dureros, ce fac? Ce rămâne? Eu cine sunt? Ei, cei care m-au rănit, cu ei cum rămâne?”

Crezul meu este că rolul psihoterapeutului este mai ales confirmarea realității în care vindecarea este posibilă:  ”Da, poți. ”, ”Da, ai voie!”, ” Da, ești în siguranță să privești în tine însuți.”, ”Da, ești important și iubit!”.  Ce gură de aer proaspăt în aceste simple cuvinte. Și cât curaj să le spui în fața unui om furios și în fața unui om deznădăjduit.

Preocuparea omului pentru vindecare nu s-a născut odată cu mine. Ea durează de secole și continuă să fascineze, să provoace și să uimească. Ai văzut vreodată un om care a trecut printr-o mare durere? E schimbat. Indiferent dacă în bine sau în opusul binelui, acesta este iremediabil schimbat.

Dacă cineva m-ar întreba într-o zi ”Ce este vindecarea?”, i-aș răspunde simplu – ”O șansă.”

”Și boala? ”

”Tot o șansă.”

Pentru majoritatea oamenilor, suferința emoțională este o punte către o parte mai puternică și mai umană, pe care nu erau conștienți că o au. Până la urmă, a te ridica dintr-o boală este și o formă de a-i mulțumi vieții pentru minunile sale, de a-ți iubi familia și prietenii, de a munci, de a greși și de a fi cu totul și cu totul om. Viața și oamenii m-au învățat că sănătatea nu înseamnă neapărat absența bolii. Că vindecarea se face prin oameni și că e bine să rămâi curios și atent, pentru că nu știi cine se poate simți inspirat ascultându-ți povestea.  Dar oare numai oamenii se pot îmbolnăvi? Dacă boala ta din prezent ar fi o relație, care ar fi?

Disponibilitatea  de a fi vindecat înseamnă renunțarea la atașamente. Renunțarea, cu bună știință la nevoia de a fi răzbunat, la statutul de copil manifestat la vârsta maturității.  Trebuie să mai știi că vindecarea te va lăsa uneori pustiit, cu stare de dor, cu dorința de a te întoarce la disfuncție pentru că nu cunoști deocamdată decât acest fel de a te simți important.  În final, imaginează-ți capacitatea de vindecare ca pe o pereche zdravănă  de aripi.   Aceste aripi nefolosite atârnă greu atunci când deja te îngenunchează o boală.  Tot ele te vor duce în locuri nemaivăzute, te vor ajuta să împrăștii lumină și să le arăți și altora asemenea ție, că vindecarea este posibilă într-o infinitate de forme.

Oriunde te vor duce pașii, fii curajos și cinstește fiecare clipă. Amintește-ți că da, vindecarea se face prin oameni și că într-o viață, soarele răsare de mai multe ori.